Subvenția pentru bumbac, o oportunitate pentru România
Roxana Dobre -
O cultură uitată de fermierii din țara noastră ar putea trezi din nou interesul producătorilor agicoli români după ce Comisia Europeană a decis să o pună pe lista producțiilor prioritate în noua Politică Agricolă Comună. Sumele alocate pe fiecare hectar cultivat diferă de la fiecare țară la alta în funcție de hectarele și producțiile scoase pe suprafață cuantumul cel mai mare plătit fiind de 624,11 euro pentru recoltele vecinilor noștri bulgari. Este vorba despre bumbac, o cultură care poate părea acum ”exotică” pentru fermierii români dar care în trecut s-a cultivat pe suprafețe mari în țara noastră.
În noua alocare financiară pentru subvenții, Comisia Europeană acordă o importanță aparte culturii de bumbac. Astfel, țările membre pot acorda o plată specifică cuplată pentru cultura de bumbac fermierilor veritabili care
produc bumbac.
1. Plata specifică pentru cultura de bumbac se acordă pe hectar de suprafață eligibilă cultivată cu bumbac. Suprafața este eligibilă numai dacă este situată pe un teren agricol autorizat de statul membru în cauză pentru producția de bumbac, semănat cu soiuri autorizate de statul membru, și face efectiv obiectul recoltării în condiții de creștere normale;
2. Plata specifică pentru cultura de bumbac se efectuează pentru bumbacul de calitate bună, corectă și vandabilă;
3. Statele membre autorizează terenul și soiurile. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de completare cu norme și condiții privind autorizarea terenurilor și a soiurilor în scopul acordării plății specifice pentru cultura de bumbac.
Cuantumurile depășesc 600 de euro pe hectar
1. Se instituie următoarele suprafețe naționale de bază:
– Bulgaria: 3.342 ha
– Grecia: 250.000 ha
– Spania: 48.000 ha
– Portugalia: 360 ha
2. Se stabilesc următoarele niveluri de productivitate fixă pentru perioada de referință:
– Bulgaria: 1,2 tone/ha
– Grecia: 3,2 tone/ha
– Spania: 3,5 tone/ha
– Portugalia: 2,2 tone/ha
3. Cuantumul plății specifice culturii pe hectar de suprafață eligibilă se calculează prin înmulțirea nivelurilor de productivitate prevăzute la alineatul (2) cu următoarele cuantumuri de referință:
– Bulgaria: 624,11 EUR,
– Grecia: 225,04 EUR,
– Spania: 348,03 EUR,
– Portugalia: 219,09 EUR
4. Dacă suprafața eligibilă cultivată cu bumbac dintr-un stat membru dat și într-un an dat depășește suprafața de bază stabilită la alineatul (1), cuantumul menționat la alineatul (3) pentru statul membru în cauză se reduce proporțional cu depășirea suprafeței de bază.
România a avut suprafețe mari cutivate cu bumbac
Cultivarea bumbacului la români a început în anul 1862 mai întâi pe suprafeţe restrânse în Moldova apoi şi în Muntenia. O dată cu trecerea timpului, suprafeţele cultivate cu bumbac s-au extins, în special în partea de sud a ţării, aşa încât în anii 1932–1933, în judeţul Teleorman existau 346 ha cultivate cu bumbac. Cea mai mare producţie (38 500 t bumbac egrenat) s-a înregistrat în anul 1953, când s-a ajuns la o suprafaţă cultivată de 224.700 ha. Ulterior, suprafeţele cultivate s-au redus, datorită condiţiilor climaterice defavorabile acestei culturi, reflectată în calitatea fibrelor.
Cu toate acestea, producţia autohtonă nu putea satisface cererea tot mai mare de bumbac necesar industriei casnice, de aceea s-a importat masiv bumbac brut şi în fire. El era accesibil oricărei gospodării ţărăneşti, cei mai săraci preferând să cumpere bumbacul brut şi să-l toarcă.
Cultusa bumbacului ar putea înlocui cu succes rapița sau floarea-soarelui
Bumbacul este cea mai valoroasa planta textila având întrebuintari multiple: textile fine, mătase artificială accesorii pentru industria electronică, industria de mobilă, industria de covoare și de celuloză.
Satisfacerea cerințelor biologice ale bumbacului se găsesc în sudul Câmpiei Române, de la Izvoarele Mehedinti pâna la Fetesti – Ialomita, cu un centru de referinta în Teleorman la Brânceni precum si în partea de sud – vest a Dobrogei. Se cultivă pe solurile nisipoase, cernoziomice si bălane de stepă, cu fertilitate mijlocie și ridicată, profunde, permeabile, luto – nisipoase.
Sunt contraindicate luncile râurilor, Lunca Dunarii cu soluri grele si moi. Preferă terenurile cu expoziție sudică, sud – estica, însorite. Este o plantă iubitoare de căldură și vegetează – fructifică la o temperatură optimă de +20/+28 grade Celsius. Încoltește la temperatura de +12/+14 grade Celsius în stratul arabil pentru semănat.
Este foarte sensibilă la brume și înghețurile de primăvară și toamnă. Planta este rezistentă la secetă, deși este mare consumătoare de apă. Producția variază între 800-1.000 kg/ha bumbac brut, din care fibra reprezintă 30-35%, în funcție de zona ecologică, tipul de sol și tehnologia aplicată.
Din categoria plantelor textile fermierii români cultivă în prezent in și cânepă pentru care încasează Sprijin cuplat în cuantum de 172,3490 euro/ha.
