Rasele de porci cu multe coaste sunt mai rentabile pentru ferma de reproducție și de îngrășare
agrointeligenta.ro
Un element frecvent neglijat de crescătoriile de porci de la noi este numărul de coaste pe care îl are un grăsun. În Australia, la o fermă de porcine, acesta este primul criteriu pentru selecția exemplarelor de reproducție.
Sunt două motive pentru care americanii și australienii dau o atenție deosebită numărului de coaste pe care îl au porcii. Astfel, pe de o parte este vorba de comercializare – la ei se vând bine coastele de porc, celebrele ”ribs” -, iar pe de altă parte, o scroafă cu mai multe coaste are o producție mai mare de lapte, deci purcelușii pe care îi alăptează iau mai repede în greutate.
Din punct de vedere anatomic, între om și porc sunt multe similitudini, însă acestea nu includ și numărul perechilor de coaste. Dacă corpul uman are 12 perechi complete (în ciuda ”coastei lipsă” a bărbatului din care s-a făcut femeia), la grăsuni, numărul coastelor diferă în funcție de rasa acestora. Contează mai ales lungimea trunchiului, astfel că rase precum Landrace american ajunge să aibă 16 sau 17 perechi de coaste. La rasa canadiană Lacombe, numărul acestora scade la 13 perechi.
Studiile citate de ModernFarmer.com au arătat că numărul coastelor la porc a crescut pe măsura domesticirii acestui animal, astfel că strămoșul grăsunului de astăzi avea trunchiul mai scurt.
Fermierii spun că există totuși o relație directă între numărul de coaste pe care îl are un porc și rentabilitatea lui. Astfel, de la o scroafă care are cutia toracică mai lungă se poate obține cu 30% mai mult lapte, ceea ce ajută purcelușii să se dezvolte mai repede și să ia în greutate rapid. Totodată, la tăiere, de la un astfel de exemplar se scoate mai multă carne.
Foto: Flickr.com/Martin Pettitt
