Tehnologia de cultivare a porumbului într-o fermă de familie din Texas
Oana Timar -
Dacă pe câmpurile din România, porumbul este departe de maturitate, în fermele din Texas se încheie perioada de recoltat. O echipă de jurnaliști polonez au vizitat o fermă de familie din SUA și au realizat ulterior un material despre tehnologia americană folosită pentru cultura porumbului.
În fermele din sud-vestul Texasului, fermierii mizează în egală măsură pe porumb și pe sorg, pe care le pun într-o singură ”găleată” și le numesc simplu, cereale. De altfel, și tehnologia pentru cele două culturi este similară.
Jurnaliștii polonezi de la publicația Farmer.pl au vizitat în SUA ferma soților Scott și Kacy Frazier care lucrează aproximativ 1.000 de acri (aproximativ 400 ha).
Semănatul porumbului în ferma americană se face în februarie, în preajma sărbătorii catolice Corpus Christi (Sărbătoarea Trupului și Sângelui lui Hristos), când temperaturile variază de la 71°F (22°C) până la 54°F (12°C).
În ferma soților Frazier, cultura de porumb s-a înființat după cea de porumb – o practică în fermă. Rata de semănat variază între 16.000 și 22.000 de semințe de acru, echivalentul a 40.000 – 55.000 de semințe la hectar. Ratele de semănat cresc în cazul culturilor irigate, la fel ca și la noi.
Distanța dintre rânduri la porumbul american: 75 cm
Distanța la care familia de americani seamănă rândurile de porumb este de 30 de inci, aproximativ 75 cm, iar distanțe între plante pe rând este de 7,5 – 10 inci, adică 19-25 cm.
Prelucrarea solului nu se face cu plugul, ci după recoltarea bumbacului s-a venit cu un disc și un cultivator. De două ori în timpul perioade de vegetație, după ce iese porumbul, rândurile sunt prășite cu o sapă rotativă și un cultivator, în principal pentru a se distruge crusta solului și pentru a controla buruienile.
În ferma familiei Frazier se cultivă numai porumb modificat genetic
Ferma americană a soților cultivă porumb modificat genetic, ceea ce îi scutește de o serie de bătăi de cap și de cheltuieli. Genetica este rezistentă la glifosat (Roundup Ready), glufosinat de amoniu (LibertyLink), Bt („rezistent natural” la dăunători) și are o mare toleranță la secetă. Pentru a se ține buruienile sub control, se fac două erbicidări pe sezon, se mai vine și cu un insecticid și nu se folosesc deloc fungicide.
Fertilizarea porumbului din ferma lui Scott și Kacy Frazier se face cu 100-120 lb N/acru (aproximativ 112-135 kg N/ha), 10-20 lb P/acru (aproximativ 11-22 kg P/ha). „Dacă îngrășămintele cu fosfat sunt un preț bun pe an, dublez doza, iar anul următor nu adaug deloc fosfor”, a declarat Scott Frazier.
Datorită conținutului ridicat de potasiu din sol, acest nutrient nu este furnizat cu îngrășăminte. Nu se aplică nicio fertilizare foliară.
Producția de boabe de porumb nu este spectaculoasă în 2023 – media locală este între 5 și 9 tone la hectar. Umiditatea la recoltare este de 12-15%. De precizat că producțiile de porumb în această zonă au fost slabe în acest an, iar, potrivit lui Scott Frazier, nici în restul Statelor Unite ale Americii nu vor fi prea mari. În iulie, prețul pe care fermierii îl primesc la porumb este de aproximativ 5-6 USD/bushel, adică aproximativ 900-1.000 de lei pe tonă.
